Vizitarea bolnavilor a fost intotdeauna o parte importanta a vietii evreiesti. Inca din Evul  Mediu, principala si cea mai cunoscuta institutie infiintata in comunitatile evreiesti a fost societatea Bikkur Cholim (vizitarea bolnavilor). Societatea Bikkur Cholim organiza comunitatea evreieasca pentru a-i intretine si vizita pe membrii bolnavi ai comunitatii. In Evul Mediu se obisnuia ca membrii  si conducatorii comunitatii sa-i viziteze pe cei bolnavi imediat dupa serviciul din dimineata de Shabbat. Astazi, in multe comunitati, numai rabinul ii viziteaza pe cei bolnavi. Cu toate acestea, obligatia de a-i vizita  pe bolnavi este o porunca foarte importanta pe care toti evreii au obligatia sa o indeplineasca.

Rabinii au scris in Talmud ca "cine viziteaza o persoana bolnava indeparteaza a saizecea parte din boala acestuia  (Bava Mezia, 30b), in timp ce acela care ignora o persoana bolnava ii grabeste moartea." Rabinii si-au dat seama ca este important din punct de vedere psihlogic ca bolnavii sa nu se simta abandonati. Multe indicatii si sugestii au fost scrise pentru a-i ajuta pe cei care ii viziteaza pe cei bolnavi. Aceste legi au in mare parte de-a face cu sensibilitatea in relatiile interpersonale. Un exemplu dintre acestea este ca "trebuie sa intri in camera vesel," pentru ca bolnavul va observa de obicei cu atentie reactiile vizitatorilor sai si un soc pe fata vizitatorului il poate demoraliza si supara pe pacient.

In timpul saptamanii la sinagoga se spune o rugaciune pentru cei bolnavi "Fie ca Cel Milos cu Toate sa aiba mila de tine si de ceilalti bolnavi ai lui Israel." In plus, cand se citeste Torah in sinagoga,  se spune si o rugaciune Mshe-berakh. Textul rugaciunii este:

"Fie ca Cel care i-a binecuvantat pe parintii nostri Avraham, Isaac si Iacob, sa-l binecuvanteze pe bolnavul. Fie ca El in milostenia Sa sa-I dea inapoi sanatatea si sa-i trimita degraba o vindecare sufleteasca si trupeasca: si sa spunem Amin."