"Yehoshua fiul lui Perachia si al Nittai din Arbel a primit invatatura de la ei (Rabinii mentionati in Mishna 4). Yehoshua lui Perachia a spus: fa-ti rost de un Rabin, fa-ti un prieten, si judeca-i pe ceilalti cu ingaduinta"

"Judeca-i pe ceilalti cu ingaduinta": Acesta deriva din versetul "Judeca-ti aproapele intru dreptate " (Leviticus 19:15). Sensul initial al cuvintelor Torei se adresa judecatorilor. Ei erau astfel instruiti sa-si foloseasca autoritatea asa cum se cuvine, facand din curtea de judecata intrumentul justitiei divine, pe pamant. Cu toate astea, Talmudul (Shavuos 30a), extinde aceasta judecata la una general valabila. De cate ori observam si "judecam" cuvintele sau actiunile altor persoane, trebuie sa-i privim cu ingaduinta. Atunci cand vedem prieteni care au o purtare reprobabila, trebuie sa le acordam circumstante atenuante. Cineva intra intr-un McDonald's pentru a folosi telefonul sau toaleta. Acesta face o remarca, in gluma, fara sa realizeze ca ceilalti sunt sensibili la acest subiect.

Rambam (Maimonide), in comentariul sau la Mishna, plaseaza aceasta afirmatie in termeni mai relativi. Mishna ne sfatuieste sa acordam prezumtia de nevinovatie in situatii incerte. Acestea se aplica unei persoane obisnuite. Cu toate astea, cand este vorba de un om drept, trebuie sa ne aplecam si sa-l (o) judecam intr-o lumina ingaduitoare. Probabil ca nu a pacatuit, si daca a facut-o, cu siguranta se va cai ulterior (Talmud B'rachos 19a). In ceea ce priveste un om pacatos, nu exista aceasta obligatie, de a-l vedea cu ingaduinta. ("Pacatos" insemnand cineva cunoscut ca avand un comportament rau intentionat, si asta in mod deliberat, nu pentru ca nu ar realiza ca faptele sale sunt rele. Acesta nu este "aproapele tau", mentionat mai devreme.) Dimpotriva. Trebuie sa fim intotdeauna in cunostinta de cauza, ca o astfel de persoana va incerca chiar, sa-si creeze o imagine respectabila, pentru a distrage atentia de la adevaratele sale scopuri.

Talmudul ne spune mai departe, "cel ce va judeca pe altul cu ingaduinta, va fi la fel judecat in rai" (Sabbath 127b). Se urmareste principiul general de pedeapsa si rasplata divina "masura pentru masura" (Mishna Sotah 1:7). Dumnezeu ne trateaza intr-o maniera proportionala cu faptele noastre, cele bune si cele rele. Totusi in acest context ne aflam in dificultate. Cand judecam pe cineva cu ingaduinta, ii acordam prezumtia de nevinovatie, pentru ca nu suntem siguri de amanunte. Nu stim ce s-a intamplat dupa ce a intrat in  McDonald's. Cum se aplica acestea la un Dumnezeu atotstiutor? Unde este indoiala din mintea lui Dumnezeu?

Raspunsul este ca atunci cand acordam prezumtia de nevinovatie, noi nu trecem doar cu vederea amanunte de care nu suntem siguri, ci ne impunem propria semnificatie a dreptatii. Cred ca X este de fapt un om cumsecade. De aceea, in mintea mea nu exista automat gandul ca acesta a facut ceva rau. Acesta este un semn pentru Dumnezeu. Privesc oamenii cu ingaduinta, si inclin spre partea buna a lor. Si Dumnezeu va raspunde cu blandete. Daca totusi am o atitudine negativa  fata de ceilalti, ii privesc cu suspiciune, vad rau si astept si mai rau, atunci ii trimit lui Dumnezeu un alt tip de semnal. Consider ca oamenii trebuie judecati intr-o lumina negativa, in lumina faptelor rele, si nu a celor bune, a defectelor si nu a calitatilor. Dumnezeu cunoaste fiecare detaliu - ce s-a intamplat dupa ce a intrat in McDonald's. El ne cunoaste adevaratele ganduri si motive, atunci cand facem o remarca - cateodata chiar mai bine decat stim, sau putem admite noi insine. Asa cum spunem in rugaciunile de Iom Kipur "Tu cunosti taina universului, si cele mai ascunse secrete ale tuturor vietuitoarelor." Totusi, exista inca posibilitatea de a fi judecati de Dumnezeu intr-o lumina favorabila. Daca El considera ca suntem de fapt oameni buni, atunci exista iertarea si intarirea. Fondul sufletesc al acestei persoane, formarea ei psihologica, a impiedicat-o sa actioneze conform momentului. Aceasta persoana a putut avea o educatie necorespunzatoare, nu i s-a acordat poate sprijinul, de care avea nevoie in copilarie, si doar acum ies la iveala aceste lucruri. Psihologii pot recunoaste astazi, ce efect subtil si totusi devastator poate avea lipsa bunastarii sufletesti, de la varstele cele mai fragede, de la care mai avem amintiri. Fiintele umane sunt creaturi extrem de fragile. Dumnezeu in infinita Sa intelepciune si mila ne poate intelege - si iubi - in ciuda tuturor greselilor si slabiciunilor noastre. Depinde doar de noi sa incepem.