DE CE CRED EVREII?
In acest moment am asezat fundatia pentru discutia noastra. Daca evreii nu se bazeaza pe marturia unui singur individ ca fundament al credintei lor, atunci pe cine sau pe ce se bazeaza? De ce au crezut evreii, de 3.500 de ani, in iudaism?

Generatie dupa generatie evreii au stiut ca sunt evrei dintr-un motiv foarte practic: asa le-au spus parintii. Impreuna cu acest mesaj s-a transmis si o traditie religioasa impreuna cu practicile ei si o istorie care explica cum au devenit evreii o natiune: Avraham fondatorul, exilul in Egipt si eliberarea de catre Dumnezeu. Evreii au invatat ca au primit Biblia, Tora, care contine un cod legal si moral ce formeaza baza religiei. Astfel, traditia a fost insotita de o carte, considerata cuvantul lui Dumnezeu, care a fost transmisa impreuna cu traditia de la parinte la copil. Impreuna cu istoria, legile si obiceiurile care formeaza traditia a venit si fundamentul practicii. Baza nu au reprezentat-o miracolele lui Dumnezeu, ci afirmatia fundamentala continuta in carte si proclamata de toata lumea din lantul traditiei, si anume ca Dumnezeu ne-a vorbit, tatilor si mamelor noastre. Ca la Sinai, intregul popor evreu, toti cei ai caror descendenti suntem, l-au auzit pe Dumnezeu vorbindu-i lui Moise si l-au vazut dandu-i Tora. Astfel au stiut sigur ca Moise a fost un adevarat profet si ca Tora a fost si este cu adevarat cuvantul lui Dumnezeu. De aceea le-au transmis copiilor traditia. De aceea cred evreii in iudaism. Au plecat din desert convinsi ca Dumnezeu le-a vorbit si astfel au fost de acord sa transmita aceasta informatie copiilor lor, impreuna cu traditia.

O analiza atenta ne arata ca credinta iudaica indeplineste un numar surprinzator din factorii de mai sus. Mai intai, evreilor din acel timp nu li se cerea sa creada o anumita persoana, li s-a spus pur si simplu sa aiba incredere in propriile lor simturi. Mai mult, in cazul in care ar fi putut crede ca au visat puteau intreba pe oricare dintre membrii familiei lor sau dintre prieteni si puteau afla ca au avut exact aceleasi experiente. Intr-adevar, toti erau prezenti cand a avut loc. Copiilor lui Israel nu li s-a cerut sa il creada pe Mose cand acesta a spus ca a vorbit cu Dumnezeu, dupa cum afirma alte religii in credinta lor, ci Dumnezeu a ales sa le trimita El insusi mesajul.

Astazi ne bazam pe povestea pe care au transmis-o stramosii nostri si pe afirmatia ca aceasta carte este adevarata. Chiar daca parintii nostri nu ne spun nimic despre carte, atunci probabil ca ne-ar spune parintii lor si daca nu bunicii nostri, atunci ar fi facut-o strabunicii nostri. Pe scurt, lantul traditiei mai exista inca, chiar daca o veriga alege sa nu participe. In mod clar, natiunea a fost convinsa ca Dumnezeu le-a vorbit. SA negam acest fapt istoric ar fi acelasi lucru cu negarea faptului ca Lenin a trait sau ca a existat imperiul austro-ungar. Nu trebuie sa ne bazam doar pe parintii nostri, pe oameni in care avem incredere, dar si o preponderenta in aceea ca fiecare evreu are aceeasi veriga si aceeasi legatura. Fiecare evreu are aceeasi poveste.

Mai mult, nu este rezonabil sa presupunem ca cineva, poate Moise, a fost capabil sa convinga un intreg popor ca Dumnezeu I-a vorbit. Daca suntem de acord ca nu este rezonabil sa credem o persoana care pretinde ca Dumnezeu i-a vorbit si i-a dat porunci pentru noi, atunci este cu adevarat nebunie sa credem o persoana care ne spune ca Dumnezeu ne-a vorbit. Cand ne-a vorbit? De ce nu am fost constienti de acest lucru? De unde stie aceasta persoana? Nu este rezonabil sa presupunem ca o persoana a putut convinge intreaga natiune evreiasca ca Dumnezeu le-a vorbit si le-a spus sa urmeze toate aceste porunci, daca aceste lucruri nu s-au intamplat.

Poate cel mai bun motiv pentru a crede aceasta poveste este acela ca este unica: nimeni nu mai are o alta asemanatoare. Nici o alta religie nu a putut sa-si convinga adeptii ca Dumnezeu chiar le-a vorbit. In mod clar acesta ar fi cel mai bun motiv pe care l-am putea da oricui pentru a adera la aceasta religie. Atunci de ce nu l-a folosit nimeni altcineva? Pentru ca este imposibil, pentru ca nu ne putem juca cu constiinta istorica a unui popor. Asa cum nu putem convinge un popor intreg ca nu a existat imperiul austro-ungar, tot asa nu putem convinge un intreg popor ca Dumnezeu le-a vorbit, cu exceptia cazului ca chiar asa s-a intamplat. Cel mia bun lucru pe care il poate face o alta religie este sa afirme ca o masa de oameni l-au auzit pe Dumnezeu vorbind, dar ca apoi au murit cu totii, distrugand orice marturie verificabila ca evenimentul chiar a avut loc (intr-adevar, daca toti sunt morti, cum se face ca stim de aceasta poveste daca nu pentru ca a inventat-o altcineva?)

La un moment dat Biblia atrage atentia asupra acestui argument si, de fapt, trage o linie si provoaca orice alta religie sa o treaca si sa ofere o alta baza pentru credinta la fel de puternica ca a iudaismului. Inainte de moarte, Moise isi transmite mesajul final catre popor in care cere:

Ca cerceteaza timpurile trecute, care au fost inainte de tine, din ziua cand a facut Dumnezeu pe om pe pamant; cerceteaza de la o margine a cerului pana la cealalta margine a lui si vezi daca s-a savarsit vreo fapta mare ca aceasta si daca s-a mai auzit ceva la fel! A mai auzit, oare, vreun popor glasul Dumnezeului celui viu, graind din mijlocul focului, cum ai auzit tu si sa ramana viu? Sau a mai incercat, oare, vreun dumnezeu sa se duca sa-si ia popor din mijlocul altui popor prin plagi, prin semne, prin vedenii si prin razboi, cu mana tare si cu brat inalt si prin minuni mari, cum a facut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru in Egipt, inaintea ochilor vostri? Tie, Israele, ti s-a dat sa vezi aceasta, ca sa stii ca numai Domnul Dumnezeul tau este Dumnezeu si nu mai este altul afara de El. Din cer te-a invrednicit sa auzi glasul Lui, ca sa te invete, si pe pamant ti-a aratat focul Lui cel mare si ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului. Pentru ca El a iubit pe parintii tai si v-a ales pe voi, urmasii lor, de aceea te-a scos cu puterea Lui cea mare din Egipt. Ca sa alunge de la fata ta popoarele cele mai mari si mai puternice decat tine si ca sa te duca sa-ti dea pamantul lor mostenire, asa cum ai astazi. Cunoaste dar astazi si tine minte ca Domnul Dumnezeul tau este Dumnezeu sus in cer si jos pe pamant si nu mai este altul afara de El. Sa pazesti legile Lui si poruncile Lui, pe care ti le spun eu astazi, ca sa-ti fie bine tie si fiilor tai de dupa tine si ca sa traiesti multa vreme in pamantul acela pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da pentru totdeauna. (Deuteronomul, capitolul 4, Versetele 32-40). 

Dupa cum spune marele filozof evreu Moses Maimonides:

Copiii lui Israel nu au crezut  in Moise [doar] din cauza semnelor pe care le-a prezentat, pentru ca cineva care crede [intr-un profet doar] din cauza semnelor pe care le-a prezentat este o persoana patata, pentru ca s-ar putea ca acele semne sa fie facute prin magie si vrajitorie. Toate semnele pe care le-a adus Moise in pustiu au fost realizat in concordanta cu nevoile momentului si nu pentru a fi dovada profetiilor lui. A fost nevoie sa-i inece pe egipteni, asa ca Moise a despicat marea si i-a inecat in ea; copiii lui Israel au avut nevoie de mancare, asa ca Moise le-a adus mana; aveau nevoie de apa, asa ca Moise a spart piatra pentru ei; Kora si adeptii lui s-au revoltat, asa ca Moise a deschis pamantul si au fost cu totii inghititi. Acelasi principiu se aplica cu toate celelalte semne.

Adunarea de la muntele Sinai i-a facut sa creada in Moise, atunci cand ochii nostri, si nu ai altcuiva, au vazut si urechile noastre, si nu ale altcuiva, au auzit si Moise s-a apropiat de intuneric si vocea i-a vorbit si i-a spus lui Moise: "Moise, Moise, du-te si spune-le asta si asta". In legatura cu acest lucru s-a scris, "Domnul a vorbit cu voi fata in fata" si de asemenea "Domnul nu a facut legamantul cu strabunii nostri, ci cu noi, chiar cu noi." De unde se stie ca adunarea de la Sinai a fost dovada ca profetia lui Moise a fost adevarata si ca nu spunea vorbe josnice? Provine din versetul "Iata, vin intr-un nor gros, pentru ca oamenii sa auda cand va vorbesc si sa ma creada pe vecie." Din aceasta vedem ca inainte de adunarea de la muntele Sinai credinta lor in Moise nu era una care ar fi durat pe vecie, ci era o credinta care lasa loc de discutie si gandire. (Legile principiilor de baza ale Torei. Capitolul 8, Legea 1).
Evreii nu au o dovada imbatabila ca au dreptate sau ca Dumnezeu exista. Ne putem imagina ca intr-un anume mod toti evreii au fost inselati sau ca acum simturile noastre ne amagesc. Totusi, daca ne gandim ca este rational sa credem ca exista un Dumnezeu si ca este rezonabil sa credem ca ar comunica cu cei care sunt creatia lui si ca i-ar invata despre intelesul existentei lor, precum si despre rolul lor in lume, atunci iudaismul ofera cea mai puternica pretentie referitoare la acest eveniment. Intr-adevar, aceasta afirmatie este atat de puternica incat nu este contestata de nici o alta religie majora. Cei care isi cunosc religia sunt de acord ca revelatia de la Sinai a avut loc. Acestia cred insa ca Dumnezeu s-a razgandit. La aceasta nu putem decat raspunde ca daca Dumnezeu s-ar razgandi vreodata, ceea ce a spus in mod clar ca nu va face, ar trebui sa foloseasca o metoda la fel de puternica de a-si comunica intentiile cum a folosit prima data, pentru ca daca prima data nu am putut accepta decat cuvantul lui, a doua oara cu siguranta nu vom accepta mai putin.