Legatura evreilor cu pamantul Israelului este mentionata in Biblie, in Talmud si in legea evreiasca. Din aceste motive, ideea de a vizita Israelul, si in final de a face
Aliyah, este esentiala pentru poporul evreu. Este o idee care se regaseste in mod repetat in iudaism: in rugaciuni, in psalmi si in cuvintele lui Dumnezeu.
Prima carte a Torei, Geneza,
introduce ideea ca poporul evreu este legat de pamant. In Geneza 17:8, Dumnezeu ii spune lui Avraham: "Iti dau tie pamantul pe care locuiesti, tie si urmasilor tai, intregul pamant al
Canaanului, sa il posedati pe vecie." In acest loc Dumnezeu isi anunta in mod oficial intentia de a darui un teritoriu poporului evreu. Aceasta afirmatie este adresata mai tarziu in cartea
Genezei lui Isaac si Iaacov. Includerea unor asemenea afirmatii in Torah si faptul ca se afla in prima carte arata ca ideea de a fi legati de o patrie care le-a fost promisa evreilor de catre
Dumnezeu este o notiune esentiala pentru poporul evreu.
"De la inceputurile sale iudaismul s-a axat nu numai pe un popor ci si pe un teritoriu - Eretz Yisrael." Dupa distrugerea
primului templu, acei evrei care au fost trimisi sa traiasca in Babilon s-au considerat exilati din Israel si vorbeau adesea de intoarcerea in patrie. In acele timpuri s-a scris un psalm faimos
ce exprima dorul evreilor dupa pamanturile lor: "Langa apele Babilonului, acolo ne-am asezat si am plans, cand ne-am amintit de Sion". Aceasta credinta, care s-a transformat curand in
speranta, i-a ajutat pe evrei sa supravietuiasca in exil pana cand s-au putut intoarce in tara.
Intr-un final, evreilor li s-a permis sa se restabileasca in regiunea Israelului. Totusi,
foarte curand urmau sa treaca printr-o tragedie care sa ii forteze sa isi paraseasca din nou tara. Distrugerea celui de-al doilea templu in anul 70 e.n. i-a fortat din nou pe evrei sa fuga si
sa-si paraseasca patria mult iubita. Multe dintre rugaciunile standard care au aparut dupa distrugerea celui de-al doilea templu vorbeau despre speranta. Se crede ca in acele timpuri, cei
care au codificat legea evreiasca au confirmat notiunea ca "este o datorie religioasa pentru un evreu" sa traiasca in Tara Sfanta. Aceasta credinta continua pana in ziua de astazi.
Un alt aspect legat de ideea atasamentului fata de pamant este conceptul de Aliyah. Aliyah inseamna in ebraica a "se ridica" si este folosit cu referire la cineva care isi paraseste
tara natala pentru a se muta in Israel. Cineva care traieste in Israel si apoi emigreaza se numeste "yerida," cineva care a "coborat." Acesti termeni sun considerati de unii
oameni ca depreciativi, dar sunt auziti adesea cand se vorbeste despre mutatul in sau din Tara Fagaduita. Aceasta are de-a face cu ideea ca Mesia va veni atunci cand toti evreii vor trai in tara
pe care le-a promis-o Dumnezeu.
O alta legatura pe care o are iudaismul cu tara poate fi vazuta intr-o explorare mai adanca a celei de-a cincea porunci. Cea de-a cincea porunca spune:
"Respecta-ti Tatal si Mama". In Exodul 20:12 se spune "Respecta-ti tatal si mama pentru a putea rezista pentru mult timp pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da."
Aceasta este o corelatie directa intre porunca si pamantul poporului evreu. Nu arata numai importanta poruncii ci si a pamantului si cum acesta este legat de una dintre poruncile esentiale. La
celalalt capat al spectrului, pedeapsa data de Dumnezeu considerata a fi cea mai cumplita este captivitatea si apoi exilul din tara. Aceasta idee arata inca o data cat de strans legata este ideea
de pamant de Dumnezeu si de religie.
(Jewish Wisdom p.567-571; The Book of Jewish Belief p.157-165) |
