Multi oameni, atat evrei cat si neevrei, se intreaba de ce oamenilor buni li se intampla lucruri rele sau chiar de ce exista raul in lume. O carte anume din Biblie, Iov, se ocupa cu intrebarea daca suferinta umana are vreun sens. Iov este descris ca un om neobisnuit de bun, care isi foloseste succesul si prosperitatea pentru a imbunatati vietile celorlalti. Dumnezeu se adreseaza ingerilor sai si declara ca are o comoara pe pamant si ca aceasta este Iov. Dar aici isi face aparitia ingerul Satana, singura data in Biblia Ebraica, care spune ca daca Iov nu ar avea atata succes si nu ar duce o viata atat de fericita, atunci si el s-ar intoarce impotriva lui Dumnezeu. Ca urmare, Dumnezeu ii ucide pe copiii lui Iov, ii ia averea si il napastuieste cu niste bube dureroase. Si totusi Iov refuza sa il blesteme pe Dumnezeu. Prietenii lui Iov vin sa-l viziteze si acestia declara ca Iov trebuie sa se caiasca pentru pacatele sale care trebuie sa fie cauza acestei tragedii. Pentru ca la urma urmei, ii pedepseste vreodata Dumnezeu pe cei inocenti? Totusi Iov refuza sa le accepte mustrarile. El nu il blestema pe Dumnezeu, ci insista ca sursa durerilor sale nu sunt propriile lui pacate. De-a lungul cartii, Iov il intreaba pe Dumnezeu sub o forma sau alta acelasi lucru: De ce? De ce i s-au intamplat lui, care este o persoana buna, lucruri rele? Intr-adevar, intrebarea poate fi extinsa la una mult mai adanca, si anume de ce exista raul in lume. Dumnezeu nu ii spune lui Iov de ce. Totusi, ii raspunde spunandu-i ca daca nu intelege nimic din felul cum Dumnezeu a realizat miracolul creatiei, atunci cum se asteapta sa inteleaga tot ceea ce i s-a intamplat? Aceasta nu raspunde intrebarii lui Iov, dar simplul fapt ca Dumnezeu i s-a adresat personal este in masura sa-l linisteasca pe Iov. Cel putin ii arata ca exista un motiv pentru ceea ce s-a intamplat, ca suferinta lui nu este gratuita si ca in univers exista ordine si sens.

La sfarsitul cartii, Dumnezeu ii reda lui Iov copiii, averea si sanatatea. Cu toate acestea, in realitate, majoritatea celor care sufera nu sunt la fel de norocosi, iar intrebarile raman valabile. In general, oamenii incearca sa inteleaga doua feluri de suferinta, cea provocata de oameni si cea naturala. Multi evrei se intreaba cum se explica aparenta pasivitate a lui Dumnezeu in timpul Holocaustului. De fapt nu exista un raspuns la aceasta intrebare. Totusi, putem intelege partial acest lucru luand in seama o alta idee fundamentala a iudaismului: faptul ca Dumnezeu le-a dat oamenilor liberul arbitru. Prin urmare oamenii pot alege sa faca rau. In loc sa incercam sa descifram de ce ar fi vrut Dumnezeu sa fie omorati sase milioane de evrei, ideea ca Holocaustul, crimele si multe alte violente zilnice sunt rezultatul liberului arbitru ar fi mai rezonabila.

Dar oare nu ar fi fost mai bine ca lumea sa nu fi beneficiat de liberul arbitru? Poate ca da, dar atunci umanitatea ar fi fost lipsita de ocazia de a aduce binele in lume. Faptele bune, zambetele si toate eforturile noastre pentru imbunatatirea societatii, pentru tikun olam, ar fi in acest caz lipsite de orice merit pentru ca nu am avea posibilitatea de a nu le face. Un robot care produce un medicament care sa ajute la salvarea a sase milioane de vieti nu aduce in mod constient binele in lume. Ci mai degraba acei oameni care au creat medicamentul si cei care au programat robotul sunt cei care au contribuit la propasirea binelui. Robotul nu a fost decat o unealta insensibila. In mod similar, daca Dumnezeu nu le-ar fi dat oamenilor liberul arbitru, nu am fi fost decat simpli roboti care fac bine pentru ca au fost programati in acest sens. In acest caz poate ca este mai bine sa avem o lume in care binele si raul coexista si sa ne straduim sa diminuam raul si sa sporim binele, decat sa avem o lume din care lipsesc amandoua.

Nu este usor sa dam un raspuns la problema existentei dezastrelor naturale care le provoaca suferinte celor inocenti, de exemplu, copiilor mici care sunt omorati in cutremure. De ce exista incendii, inundatii si cancer? Suferinta pare sa fie distribuita destul de egal intre cei buni si cei rai. Daca nu ar exista suferinta in lume, ar fi probabil foarte putini necredinciosi in lume. Nu putem da nici un raspuns satisfacator la intrebarea de ce este posibil ca cei inocenti sa fie omorati de nazisti sau ca intr-un cutremur sa moara copii. Ne intoarcem la raspunsul dat lui Iov; ca ne este imposibil sa intelegem caile lui Dumnezeu. Credinta in Dumnezeu nu este lipsita de dificultati, dar iese in evidenta ca fiind cel mai bun raspuns la misterul universului. Cel putin ne ofera consolarea unui motiv pentru care exista atata nebunie in lume, chiar daca nu il putem intelege intotdeauna.

Iov nu a fost singurul personaj biblic care a cerut sa inteleaga caile lui Dumnezeu. Poate ca cea mai importanta persoana care a facut acest lucru a fost cel mai mare profet al tuturor timpurilor, Moise, sau in ebraica Mose Rabenu (Moise invatatorul nostru). Dupa pacatul cu vitelul de aur, Mose l-a rugat pe Dumnezeu sa aiba mila de poporul evreu. Dumnezeu este de acord in final, dar afirma ca nu mai poate merge alaturi de poporul evreu pentru o perioada de timp, pentru ca altfel l-ar putea distruge. Mose cere sa inteleaga acest lucru. Ba chiar merge mai departe si cere sa vada "gloria lui Dumnezeu." Dumnezeu ii raspunde lui Mose ca il poate vedea pe Dumnezeu de la spate, dar nu din fata, "pentru ca nici un om nu il poate vedea, dupa care sa continue sa traiasca." Unii comentatori au explicat ca Mose cerea sa inteleaga sistemul de dreptate al lui Dumnezeu, avand in vedere exact intrebarea noastra de mai sus: "de ce li se intampla lucruri rele celor nevinovati?" Dumnezeu raspunde ca poate explica anumite principii, dar cu siguranta nu pe aceste. Pentru ca nici o fiinta umana nu poate intelege acest lucru si sa continue sa traiasca ca o fiinta umana in aceasta lume. Daca Mose, cel mai mare profet al nostru nu poate sa inteleaga raspunsul la aceasta intrebare, atunci putem sa ne consolam si noi cu ignoranta noastra.