"Shammai spune: aprofundeaza cunoasterea Torei, vorbeste putin si fa mult, si primeste pe oricine cu o expresie binevoitoare." [Am discutat prima mentiune din Shammai la cursul anterior.]

"Vorbeste putin si fa mult": Talmudul (Bava Metzia 87a) invata aceasta de la Avraam. Din Geneza 18 aflam ca acesta a fost vizitat de ingeri, care i-au aparut sub infatisarea unor oameni, pentru a-i da de veste ca Sara ramane gravida si va da nastere unui fiu. Avraam, crezand ca sunt niste drumeti, le spune ca le va aduce o bucata de paine, cand de fapt le aduce "un vitel tanar si gras" (18:17). Mai tarziu, in viata lui Avraam va aparea un ins nu asa de drept, care va spune multe si va face putine. In Facerea 23, Avraam cauta sa cumpere un loc de ingropaciune pentru Sara de la Efron Heteul. Efron, care este numit predecesorul tuturor vanzatorilor de masini uzate, incepe prin a oferi cu marinimie :"...Tarina ti-o dau tie impreuna cu pestera din ea ..." (versetul 11). In final, totusi, Efron primeste 400 de sekeli de argint, un pret exorbitant, conform Midrashului. Rabinul Aryeh Kaplan citeaza din Codul Hammurabi, aspru in acele locuri si in acele timpuri, in care se spune ca plata pe un an pe munca unui om era de 6-8 sekeli! ("Tora Traita")

Un alt exemplu frumos, relevant pentru Pesah: Cand Dumnezeu i-a prezis lui Avraam viitorul exil si sclavia in Egipt, i-a spus "Dar si pe poporul la care ei vor fi robi, eu il voi judeca..." (Facerea 15:14). Intreaga profetie a exodului e continuta de un singur cuvant - "judeca". Si dupa cum stim, cate miracole si minuni a facut Dumnezeu pentru noi - semne, molime, despartirea marii. Si toate acestea pentru izbavirea viitoare, prevazuta de atatea suluri de pergament, mentionate in Scripturi. (Conform opiniei Rabinului Saadia Gaon, intelept babilonian din secolul X.)

"Primeste pe oricine cu o expresie binevoitoare": Este interesant de mentionat ca  Shammai, autorul acestui indemn, este portretizat in Talmud ca un om lipsit de rabdare, in comparatie cu contemporanul sau, Hillel. In Mishna 12 acelasi Hillel ne porunceste sa fim studentii lui Aaron, in iubirea si mentinerea pacii. Am cules din Talmud (Sabat 31a) o serie de povesti in care doi neevrei i-au abordat intai pe Shammai si apoi pe Hillel, cerandu-le sa se converteasca conditionat (Unul a fost impresionat de vesmintele Marelui Preot, si a vrut sa se converteasca pentru a deveni Mare Preot. Celalalt a cerut ca conditie sa fie invatat Tora, in timp ce sta intr-un picior.) In ambele cazuri Shammai a refuzat, in timp ce Hillel a acceptat. Cu toate ca Shammai chiar credea in intampinarea voioasa a celorlalti, el a vazut ca acesti oameni aveau si alte motive ulterioare. A simtit nevoia sa vorbeasca in numele onoarei Torei. A nu da un raspuns atunci cand cineva sugereaza ca Tora este desarta, si destul de superficiala pentru a fi invatata stand intr-un picior, ar fi o rusine pentru Iudaism.

Atitudinea lui Shammai, intru adevar, are multe de partea ei. Trebuie sa avem sentimente puternice pentru ceea ce credem. Sangele sa ne clocoteasca atunci cand avem de a face cu un act de mare dispret sau rautate, cum ar fi groaznice crime comise din ura. Am afirmat intotdeauna ca in Israel astazi, vedem adeseori atata  extremism si polarizare - hutzpa - pentru ca oamenii au sentimente din ce in ce mai puternice referitoare la credinta lor. (Aceasta este una din calitatile Tarii lui Israel, despre care sper sa discutam intr-o zi.) Am putea sa fim mai aspri din cand in cand, si poate sa punem mai mult entuziasm in slujba cauzelor noastre. Daca insa vom face din toate lucrurile un compromis, nu va mai ramane nimic, pentru care sa luptam. In cele din urma, delicatetea lui Hillel, modul sau de a fi placut, este maniera cea mai buna de a trata pe ceilalti. Dar Shammai nu a gresit. Ne-a aratat doar o trasatura de caracter, necesara pentru mentinerea noastra, ca natiune si ca indivizi.

Un mare rabin care a trait la inceputul secolului trecut, era cunoscut ca un acerb aparator al iudaismului impotriva celor, care incurajau abandonarea principiilor sale. In acelasi timp, se intelegea minunat cu multi vecini si prieteni ai sai, care erau cu totul necredinciosi. Intrebat de ce, a raspuns, ca nu are pretentii de la cineva care este neglijent in a-si tine sarbatorile. Toti avem slabiciuni si facem greseli si compromisuri cu noi insine. Cu toate astea, cineva, care isi face o credinta din asta, care isi acopera lipsurile prin tot felul de elucubratii filozofice, trebuie combatut cu orice pret. Cine are dreptate, Hillel sau Shammai, nu putem da un raspuns. Si da, Talmudul ne spune sa invatam din modestia lui Hillel. Dar de-a lungul secolelor o multime de Hillel-i si Shammai-i au urcat pe scena istoriei evreilor. Avem credinta ca Dumnezeu ne trimite conducatorii in functie de nevoile fiecarei generatii. Nu depinde decat de noi sa-i urmam si sa invatam de la marii nostri conducatori, pe care ni i-a harazit Dumnezeu.