Filosofii medievali, adesea teologi, au investit multe eforturi in a postula dovezi pentru existenta lui Dumnezeu. +n aceasta incercare au fost construite diferite modele rationale, unul dintre exemple fiind dovada creatiei: Daca am gasi un radio electric pe o plaja parasita, am presupune ca radioul electric nu s-a format in mod natural, ci ca a fost construit intr-ofabrica si lasat acolo de o persoana. Atunci de ce ar trebui sa presupunem ca un aparat atat de complicat cum este creierul uman a fost proiectat in mod natural si nu de un creator? Totusi, filosofi mai tarzii au raspuns cu argumente la fel de puternice impotriva existentei lui Dumnezeu. Aceasta dezbatere l-a condus pe Immanuel Kant la concluzia ca nici un argument teoretic in legatura cu existenta lui Dumnezeu nu poate fi demonstrat in nici un sens. Mai degraba trebuie sa cautam un motiv practic de a crede in Dumnezeu si sa-l lasam pe acesta sa ne fie de ajuns.

Iudaismul este de acord in aceasta privinta. Desi multi evrei accepta si chiar se angajeaza in dezbateri in legatura cu aceste "dovezi" rationale, evreii si iudaismul nu se bazeaza pe ele si nu sunt nici motivul pentru care evreii adera la iudaism. Mai degraba evreii cred in iudaism dintr-un motiv foarte practic: pentru ca evreii cred ca Dumnezeu le-a vorbit tuturor, in acelasi timp. Din motive practice, trebuie sa credem ceea ce ne spun ochii si urechile noastre. Astfel, in mod practic, nu poate fi un motiv mai bun pentru a fi evreu. De ce acest lucru are sens va fi subiectul discutiei noastre din aceasta lectie, o discutie care atinge unele dintre credintele de baza ale iudaismului si care se regasesc in scrierile celor mai importanti filosofi ai nostri.

ESTIMARI ALE CREDINTEI
Indoiala face parte din existenta noastra. Nu putem sti niciodata daca simturile ne inseala, si astfel, daca ceva, orice parte din viata noastra, este real. In filmul Matrix, un individ se trezeste afland ca intreaga lui viata a fost falsa, produsul impulsurilor electrice care ii stimuleaza creierul. Totusi, dupa cum observa Kant, la modul practic, nu ne putem trai viata indoindu-ne in mod constant de realitatea din jurul nostru. Trebuie, si in consecinta o si facem, sa ne bazam pe simturile noastre, pe langa estimarile de baza de rationalitate pentru a lua aceste decizii: exista sanse sa avem  dreptate.

Folosim diverse sisteme de masura in a aprecia credinta. Unul este bazat pe preponderenta dovezilor: daca mai multi oameni ne afirma ca s-a intamplat ceva, atunci credem ca s-a intamplat. Un altul implica siguranta dovezilor: daca stim ca prietenul cel mai bun ne spune ceva si stim ca prietenul nostru cel mai bun nu ne-ar minti, atunci il credem. Un altul este reprezentat de simturile noastre: faptul ca suntem martori la un eveniment cu ochii si urechile noastre. Si nu in ultimul rand, ratiunea noastra: daca ne aflam pe un camp intr-o zi senina cu soare puternic, apoi pe o nava care merge pe Marte, iar apoi ne trezim deodata in mijlocul noptii in patul nostru si toate acestea sunt insotite de un sentiment de ameteala, atunci se presupune ca am visat.

Uneori aceste estimari sunt in conflict unele cu celelalte. De exemplu: daca ne aflam in fata unui stadion unde echipa engleza joaca cu cea franceza si tata iese si ne spune ca britanicii i-au batut pe francezi cu 2 la 1, presupunem ca tata ne-a spus adevarul. Dar daca urmatorii 50.000 de oameni care pleaca de pe stadion, oameni pe care nu i-am intalnit niciodata in viata, ne spun opusul, ca francezii au fost castigatori, atunci trebuie sa rezolvam conflictul folosindu-ne de ratiune: poate ca tata a facut o greseala. Sau daca suntem afara si ne simtim foarte trezi si vedem deodata o nava extraterestra, putem presupune ca visam, dar daca experienta nu este insotita de semnele normale ale unui vis, si daca mai tarziu lumea vorbeste despre extraterestri care au venit pe pamant, ratiunea ne va spune sa credem acest lucru.

Cand a intemeiat poporul evreu, Dumnezeu a recunoscut ca va trebui sa le dea o ratiune convingatoare pentru a-si abandona credinta in idolatrie si viata imorala si sa accepte monoteismul si odata cu el un nou cod de legi si de moralitate. Mai mult, acest motiv trebuia sa fie suficient si pentru generatiile viitoare. Dumnezeu le-a oferit evreilor un eveniment extraordinar care sa faca apel la toate estimarile folosite de oameni pentru a alege credinta.

CREDINTA SI RELIGIILE LUMII
Inainte de a continua, trebuie sa examinam pe scurt baza credintei in alte religii. Pentru aceasta avem nevoie de urmatoarea introducere.

Exista multe culte in lume, care se conduc invariabil dupa un model de lider/discipol. Liderul este de obicei un individ extrem de carismatic cu puterea de a manevra dorintele si slabiciunile altora. Discipolii cauta de obicei sa fie ghidati in viata sau raspunsuri la intrebari care sunt prea profunde pentru intelegerea lor. Lasati-i pe lideri fara carisma si pe discipoli fara slabiciuni si tot ce ne ramane este o persoana care le spune celorlalti ca Dumnezeu le-a vorbit, spunandu-le ca altii TREBUIE sa-l urmeze si sa faca orice spune el. Daca cineva ne-ar aborda pe strada cu o asemenea pretentie, probabil l-am considera nebun si mai mult ca sigur nu am adera la poruncile acestuia. Totusi, in mod ciudat, aproape fiecare religie din lume este fundamentata pe acest model. Crestinismul, islamismul, budismul etc. depind toate de marturia unei singure persoane sau poate in cazul crestinismului, un grup mic de oameni care le proclama celorlalti cuvantul lui Dumnezeu. Credinta in aceste religii este bazata pe unul dintre aceste modele: dependenta de marturia altora. Totusi, dupa cum s-a observat, ratiunea noastra ne spune sa nu ii credem pe ceilalti cand ne spun ca Dumnezeu a vorbit cu ei.

Exista o singura religie care se bazeaza pe mai mult de o persoana si care indeplineste mai multe dintre criteriile de mai sus. Aceasta religie este iudaismul.

ISTORIE SAU CONSPIRATIE?
De ce credem ca se intampla evenimente istorice? Adesea avem marturii gasite in ruine, poate chiar si ceva scrieri si gravuri. Totusi, motivul principal pentru care se crede ca a avut loc un eveniment este ca toata lumea e de acord ca s-a intamplat: O poveste cu aceleasi detalii de baza au fost transmise din generatie in generatie. Toata lumea stie ca Imperiul Austriac a condus Balcanii si ca a existat un Imperiu Otoman care l-a contestat. Orice persoana care neaga aceste fapte nu ar fi luata in serios. Ar putea oare sa ne convinga cineva ca nu a existat un om pe nume Vladimir Lenin care a condus ceva numit Revolutia Bolsevica? Ca totul a fost o conspiratie, nu au existat niciodata bolsevici si ca Lenin nu a existat niciodata. Bineinteles ca nu ar putea. De ce? Pentru ca nu putem schimba constiinta istorica a unei natiuni. Daca un popor intreg este convins ca s-a intamplat ceva, este imposibil sa ne indoim in mod rational de adevarul lui, pentru ca altfel cum s-ar fi putut intampla sa fie convinsi de existenta lui daca nu s-ar fi intamplat? Oamenii isi intreaba parintii, profesorii sau prietenii si afla invariabil ca aceste evenimente au avut loc, ca acesti indivizi chiar au trait. Chiar daca unii nu ar sti, acest tip de conspiratie ar trebui sa reuseasca sa convinga pe toata lumea, pentru ca orice neintelegere ar ridica imediat dubii. Avand in vedere aceste argumente, nu exista nici un dubiu ca putem crede ca evenimente istorice la care nu am fost martori au avut intr-adevar loc. In acest caz ne bazam pe incredere, predominanta si ratiune, precum si pe estimari ale credintei pentru ca avem incredere in parintii nostri, in majoritatea care spune ca aceste evenimente au avut loc si in ratiunea noastra care ne asigura ca nu putem presupune ca atat de multi oameni sunt implicati intr-o conspiratie impotriva noastra.