Dupa cum este poate clar, rolul pe care evreii trebuie sa-l joace este unul important, dar este in acelasi timp un mijloc catre un scop mai inalt. Dupa cum am observat mai sus, planul original al lui Dumnezeu a fost ca intreaga umanitate, toti copiii lui, sa atinga maretia spirituala si interpersonala de care sunt capabili. Acel scop, fireste, ramane neschimbat. Evreii sunt meniti sa-i inspire pe ceilalti si sa-i invete prin exemplul lor, astfel incat sa poata deveni si ei popoare ale lui Dumnezeu. Asta nu inseamna in nici un caz ca neevreii ar trebui sa se converteasca. Ei nu trebuie sa devina evrei pentru a-si trai vietile in felul in care le-ar cere-o Dumnezeu. Ci ei trebuie sa respecte ceea ce a devenit cunoscut sub numele de cele 7 porunci ale Copiilor lui Noe (intreaga umanitate, in conformitate cu iudaismul), care sunt cerintele de baza pentru a-ti trai viata asa cum, dupa legea iudaica, le-ar cere-o Dumnezeu. Acestea sunt:

1.Sa nu negi existenta lui Dumnezeu
2.Sa nu spui blasfemii la adresa lui Dumnezeu
3.Sa nu ucizi
4.Sa nu fi implicat in relatii incestuase, adultere, bestiale sau homosexuale
5.Sa nu furi
6.Sa nu mananci o parte smulsa dintr-un animal in viata
7.Sa se infiinteze tribunale care sa asigure respectarea celorlalte sase legi.

Exista si extensii ale fiecareia dintre aceste legi, de exemplu, sa nu ucizi ar include interdictia violentei impotriva altor oameni si promovarea bunatatii fata de ceilalti. Un neevreu care traieste dupa aceste porunci este considerat a fi unul care si-a indeplinit obligatia si o persoana de onoare care si-a castigat dreptul la o particica din viata de apoi (in iudaism "Lumea ce va veni"). Trebuie observat ca iudaismul este una dintre religiile, daca nu chiar singura, care nu afirma ca este necesar ca ceilalti sa se converteasca.

In acest context pot fi intelese diferite fraze din Torah si din Talmud. De exemplu, comentand asupra versetului din Isaiah (43:10): "Tu esti martorul Meu" rabinul Shimon Bar Yohai spune, "Numai atunci cand tu esti martorul meu sunt eu Dumnezeu, dar atunci cand nu esti marturul meu, atunci - daca cineva poate indrazni sa vorbeasca in felul acesta - nu sunt Dumnezeu." Adica, daca poporul evreu nu ar exista, atunci lumea nu ar sti de existenta lui Dumnezeu si de sistemul etic pe care umanitatea trebuie sa-l respecte. Prin urmare, dupa cum observa Rabinul Samson Raphael Hirsh (1808-1888), evreii nu fac parte dintr-o rasa speciala, nici nu sunt superiori din punct de vedere spiritual. Ei au de jucat in lume un rol unic, dar si ceilalti oameni au.

Dupa cum ar trebui sa fie clar, rolul evreilor este unul de mare responsabilitate. Evreilor li se cere mai mult decat unui individ oarecare. In loc de sapte porunci, rolul evreilor le cere sa indeplineasca 613 porunci. Desi credem ca este un privilegiu sa avem aceasta functie, recunoastem de asemenea ca este si mai greu. De exemplu, in anumite contexte consideram poruncile ca "Ol Malchout Shamayim" "Jugul lumii ceresti."  Desi pe de o parte jugul la care tragem este cel al lui Dumnezeu, si nu exista o onoare mai mare decat aceasta, dar pe de alta parte este totusi un jug.

Mai mult decat atat, poporul evreu poarta o responsabilitate imensa. In consecinta, in conformitate cu sursele iudaice, consecintele realizarii acestor scopuri sunt si ele foarte mari. Dupa cum se spune in Profeti "Voi singuri ati fost alesi din toate familiile de pe pamant. De aceea tot pe voi va chem sa dati socoteala pentru toate rautatile voastre (Amos 3:2)." Poporul evreu este judecat dupa standarde mai inalte deoarece sarcina lor este atat de mare si de grea.

Nachmanides (comentator spaniol din sec.XII) face aceasta observatie in comentariul sau asupra urmatorului verset din Biblie. "Si Dumnezeu i-a vorbit lui Moise spunandu-i: vorbeste intregii congregatii a Copiilor lui Israel si spune-le - Veti fi sfinti: pentru ca eu Domnul Dumnezeul vostru sunt sfant." (Leviticus 19:1-2). Evreii trebuie in general sa fie mai buni si sa se poarte cinstit si sa mearga dincolo de litera legii pentru a face ceea ce este bine si corect in toate situatiile.

Este interesant de observat ca notiunea de "Ales" a starnit valva in sanul multor popoare de-a lungul timpului. Primii colonisti din America pretindeau ca fondeaza "orasul de pe deal" si Noul Ierusalim. Fondatorii democratiei americane pretindeau ca noul guvern va fi "o lumina pentru natiuni," care sa-i invete pe ceilalti cum sa guverneze o natiune asa cum trebuie. Intr-adevar, atat crestinii cat si musulmanii si-au revendicat numele de "popor ales." Dar nici unii nici altii nu au inteles acest lucru asa cum l-au inteles evreii, ca pe o responsabilitate de a-i aduce pe ceilalti mai aproape de a-l sluji pe Dumnezeu si de a raspandi in lume sistemul sau etic, fara insa a-i converti.