In Biblie, strainii (si in mod special neevreii care traiesc printre evrei), orfanii si vaduvele sunt adesea considerati a fi persoanele cele mai slabe si lipsite de protectie din intreaga societate. Datorita vulnerabilitatii acestora, Tora delimiteaza in mod repetat felul in care acestia trebuie ajutati si protejati. Aceasta spune ca trebuie sa existe un singur standard de dreptate atat pentru straini (neevrei) cat si pentru evrei (Numerii 15:15). Sa nu-i oprimam pe "straini, pe orfani si pe vaduve" este ca un fel de refren de-a lungul Torei.

Poporul evreu a primit porunca nu numai de a nu deranja pe cei slabi si asupriti, ci chiar sa-I ajute. Un alt motiv recurent al Torei este indicatia catre evrei cu ocazia fiecarei sarbatori de a "sarbatori si de a fi voios de aceasta sarbatoare, cu fiul si fiica ta, cu servitorii tai, si cu Levitii (tribul care lucra in Templu si era dependent financiar de evrei), cu strainii, cu orfanii si cu vaduvele in mijlocul vostru. Nu numai ca trebuie sa ii ajuti, trebuie si sa ii aduci la tine in casa si sa sarbatoriti impreuna cu ei. Masura moralitatii unei societati, sugereaza Tora, poate fi stabilita dupa felul cum ii trateaza pe cei mai slabi membri ai ei. Intr-adevar, evreii au fost instruiti sa ia a zecea parte din averea lor (zeciuiala) si sa o aduca cu ei la Ierusalim pentru celebrarea celor mai importante trei sarbatori vesele - Pesah, Savuot si Sucot, si care trebuia cheltuita cu ocazia sarbatorii. Chiar si pentru oamenii cu averi moderate, era imposibil sa consume atata avere intr-un interval de timp atat de scurt. Comentariile explica dorinta lui Dumnezeu ca evreii sa aiba indeajuns de multa avere disponibila pentru a-I ajuta pe cei saraci sa sarbatoreasca.

In cazul vaduvelor si orfanilor, legile evreiesti mai tarzii stipuleaza ca ajutorul financiar nu ajunge; trebuie sa fie sprijiniti si din punct de vedere emotional. Maimonide atrage atentia ca acest grup trebuie tratat cu multa grija, deoarece chiar cei bogati au o durere excesiv de mare in suflete. Trebuie sa li se vorbeasca cu blandete, sa nu fie raniti cu prea multa munca fizica sau cu vorbe aspre. "Cel care a creat aceasta lume prin cuvantul Sau a facut un legamant cu vaduvele si cu orfanii ca atunci cand se vor plange de violente indreptate asupra lor, plansul le va fi auzit si dupa cum spune acesta 'daca ii maltratati, voi tine seama de plansetele lor imediat ce le voi auzi' " (Exodul 22:22).

Maimonide ii indeamna de asemenea pe profesorii orfanilor sa "faca discriminari in favoarea acestora. Acestia trebuie sa-I indrume cu grija, cu cea mai mare blandete si politete." Orfanul are dreptul la tratament special pana cand inceteaza sa mai fie dependent de un adult si isi poate purta singur de grija.

Acest mozaic de institutii caritabile care au caracterizat de mult timp viata evreiasca, inclusiv American Jewish Joint Distribution Committee (JDC), este un efect direct al acestei porunci biblice in legatura cu vaduvele, orfanii si strainii. Intr-adevar, acesta este adevaratul test al grijii fata de poporul lui Dumnezeu si al ajutorului la sustinerea cauzei dreptatii in lume.

Atat ceea ce stim din Biblie cat si ceea ce stim din traditia orala, ne relateaza ca pacatul imens al Sodomei si Gomorei se refera exact la aceasta porunca. In timpul lui Avraham, stramosul poporului evreu, existau doua orase - Sodoma si Gomora. Dumnezeu s-a hotarat sa distruga aceste doua orase. Pacatul oamenilor din Sodoma si Gomora a fost acela "dintre o persoana si aproapele ei." Oamenii il ataca pe Lot pentru ca a aratat bunavointa fata de musafiri si insista ca acestia sa ii fie predati pentru a fi abuzati si umiliti, eventual omorati. Mai mult, traditia orala ne spune ca in ciuda faptului ca locuitorii acestor orase sunt extrem de bogati, ei au refuzat sa-i ajute pe cei saraci si nevoiasi. Spre deosebire de alte religii, iudaismul nu desconsidera bogatia materiala in lumea aceasta, atata timp cat este folosita pentru scopuri potrivite si nu ii duce la pierzanie pe cei care o poseda. Aici problema se punea invers. Multi au comentat ca refuzul oamenilor din Sodoma si Gomora sa primeasca oaspeti este din cauza faptului ca saracii din alte orase ar veni sa ceara ajutor.

Motivul pe care il da Dumnezeu pentru distrugerea acestor orase este, dupa cum spune el insusi, "Pentru ca tipetele Sodomei si Gomorei sunt groaznice si pentru ca pacatele lor sunt foarte grave." (18:20) Rabinii nostri interpreteaza aceasta propozitie in cateva feluri asemanatoare. Iata una dintre ele:

In Sodoma s-a hotarat si s-a anuntat urmatorul lucru: "Toti cei care dau o paine (sau orice ajutor) unui strain, unui sarac sau unei persoane neajutorate vor fi arse in foc." In Sodoma a existat un caz in care doua fete au mers sa ia apa de la o fantana din apropiere. Una a vazut ca cealalta avea o figura foarte trista si ca era trasa la fata si a intrebat-o "De ce esti atat de trista?" "Am ramas fara bani si nu mai avem mancare in casa. Situatia este foarte grava. Suntem aproape morti de foame." Impresionata de povestea fetei, prima femeie a fugit acasa, si-a umplut galeata cu faina si a schimbat-o cu cealalta care era plina cu apa. Dar cand oamenii din oras au auzit ce a facut aceasta fata, au arestat-o si au ars-o de vie.
Cand a vazut Dumnezeu acest lucru, a spus "chiar daca as fi vrut sa tac, fapta buna a acestei fete si soarta ei ingrozitoare nu mi-a permis sa tac." Tipatul Sodomei a fost tipatul fetei care a murit.

In Pirkei Avot (Capitolele Parintilor nostri) oamenii din Sodoma sunt caracterizati ca avand teoria ca ce-i al tau e al tau si ce-i al meu e al meu," insemnand ca nu trebuie nici sa asteptam ajutor de la ceilalti, nici sa le acordam celorlalti ajutor. Aceasta atitudine egoista este in totala antiteza cu filozofia pe care a vrut s-o transmita Dumnezeu in lume si cu sperantele pe care si le-a pus in oameni. A imbunatati lumea prin a rezolva problemele sale, ceea ce in esenta inseamna sa ajuti pe altii, este un principiu de baza in viziunea iudaismului in legatura cu planul lui Dumnezeu pentru omenire. Intr-adevar, caritate se spune in ebraica "Tzedaka" care inseamna literal justitie sau dreptate. Din intelesul real al cuvantului, putem vedea ca actul de a face donatii caritabile nu este un simplu act de noblete sufleteasca, ci o obligatie reala care ne priveste pe toti, ca parte a unei obligatii de a promova dreptatea in lume.

Din perspectiva Torei, o persoana care da Tzedaka se poarta drept, cea care nu da, se poarta nedrept. Dupa cum scrie Tora: "Daca este printre voi un sarac, dintre fratii vostri, care sa se afle pe teritoriul pe care vi l-a dat Domnul Dumnzeul vostru, sa nu va impietriti inima si nici sa va retrageti mana intinsa catre fratele vostru cel sarac: ci ii veti intinde o mana larg deschisa si ii veti imprumuta atat cat are nevoie din ceea ce-i lipseste... Pentru ca cei saraci nu vor inceta sa existe in tara: de aceea va poruncesc sa deschideti larg mana catre fratele vostru, catre saracii vostri, care se afla in tara voastra." (Deuteronomul, Capitolul 15 7-8, 11)."