Torah, si in mod special cele Cinci Carti ale lui Moise, este poate cea mai cunoscuta carte din istorie. Biblia inregistreaza faptul ca cele Zece Porunci i-au fost date lui Moise pe Muntele Sinai. Iudaismul ortodox ne invata ca cele Cinci Carti au fost cuvantul lui Dumnezeu insusi, scris de Moise. Astfel Dumnezeu este autorul lor. Celelalte 19 Carti ale Bibliei au fost scrise de Profeti sau de alte persoane cu inspiratie divina. Totusi, nu credem in mod necesar ca fiecare cuvant a fost scris de Dumnezeu. Mai degraba, oamenii au fost autorii. Aceste carti in ansamblul lor reprezinta Torah Scrisa si au fost transmise din generatie in generatie din momentul cand au fost compuse.

Evreii cred de asemenea ca poporului evreu i-a fost data si o Torah Orala, iar cea mai mare parte a evreilor traditionalisti sunt de acord ca a fost data pe Muntele Sinai. Traditia Orala serveste ca o explicare si extrapolare a multora dintre poruncile din Torah, care sunt mentionate, dar nu sunt detaliate in mod special. Credinta intr-o traditie orala este obligatorie, macar pentru faptul ca fara ea foarte putine dintre porunci ar avea vreun sens.

De exemplu Torah, in fragmentul care formeaza  rugaciunea Shema, ne porunceste "sa le prindeti ca semn pe brat si sa le asezati intre ochi." (Deuteronomul 6:8). Ce sa prindem? Care cuvinte? Cum? Unde? Numai traditia orala ne spune ca aceasta porunca se refera la Tefilin, care se poarta in timpul saptamanii la rugaciune si este format din fasii de piele si din cutiute care contin anumite pasaje care descriu relatia lui Dumnezeu cu poporul evreu.

Sau un alte exemplu - ni se spune sa taiem animalele "asa cum v-am spus eu sa faceti." Dar unde ni s-a spus cum sa facem? Cu siguranta nu in Torah Scrisa. Acest pasaj trebuie ca se refera la Torah Orala. Torah Orala ne ajuta sa explicam porunci referitoare la relatiile interpersonale care nu sunt detaliate in Torah. De exemplu, ni se spune sa nu luam camata/dobanda. Totusi, se pot ridica multe intrebari cu privire la exact ce inseamna a lua camata. Putem lua camata de la un neevreu? Putem sa-i facem un serviciu cuiva de la care am imprumutat bani sau si asta inseamna a lua camata? Putem sa comandam un obiect dinainte si sa-l platim cu reducere sau inseamna ca si aici luam dobanda pentru ca suntem de acord sa platim banii inainte pentru un obiect pe care nu il vom primi decat peste cateva luni. Mai mult, tot in Talmud aflam ca sintagma "ochi pentru ochi" nu trebuie luata literal, ci in sensul ca trebuie sa platesti valoarea ochiului.

Fara traditia orala nu am sti cum sa facem o nunta evreiasca, cum sa tinem Shabbatul, cum sa construim o succah, cum sa tinem kosher in timpul anului, cum sa facem matzah pentru Pesach si cum sa respectam numeroase alte porunci.

Traditia orala nu a fost menita sa fie scrisa vreodata din urmatorul motiv: iudaismul pune accentul pe legatura dintre generatii, pentru ca fiecare serveste ca veriga inapoi pana la daruirea Torei si infiintarea religiei la Muntele Sinai. De aceea, Dumnezeu a vrut ca acea legatura sa fie necesara in mod formal, fiecare generatie fiind dependenta de cea dinaintea ei pentru orice fel de cunostinte din traditia orala, pentru ca daca ceva nu se poate afla din carti, ci doar de la profesori, atunci, pentru a invata, trebuie sa gasesti un profesor.

Totusi, in jurul anului 200 e.n., traditia orala a fost notata in scris si codificata de Rabinul Judah Printul. Codificarea a avut loc dupa ce esecul revoltei evreilor care a dus la distrugerea de catre romani in 70 e.n. a celui de-al doilea Templu din Ierusalim si dupa revolta lui Bar Kochba din jurul anului 150 e.n. Se pare ca Rabinul Judah s-a temut ca in mijlocul acestei distrugeri, traditia orala se va pierde, si de aceea a scris-o intr-o carte care astazi se numeste Mishna. Mishna a fost mai tarziu completata si s-a dezvoltat intr-o carte numita Gemara, care contine discutii ale rabinilor referitor la problemele din Mishna. O versiune se numeste Yerushalmi sau versiunea israeliana, editata in Israel de Rabinul Yochanaon. O versiune mai tarzie si mai exhaustiva a fost scrisa de catre rabinii Ashi si Ravina si se numeste versiunea babiloniana. Impreuna, Mishna si Gemara formeaza Talmudul. Astazi, cand ne referim la Talmud, ne referim la versiunea babiloniana.