Iudaismul ne invata ca moartea este sfarsitul vietii fizice; corpul moare, dar sufletul trece in lumea de dincolo. Mai mult, credem ca dupa moarte urmeaza un fel de dare de seama in fata lui Dumnezeu pentru felul cum ne-am purtat in viata. Iudaismul sustine ideea ca suprema rasplata pentru o buna comportare in timpul vietii este sa fii primit in lumea de dincolo. Astfel, o faimoasa parabola talmudica (Cartea legii evreiesti) ne invata ca lumea asta este un fel de anticamera, in timp ce lumea cealalta este ca o sala de banchet.

Iudaismul are si un concept de Iad, numit Gehynom, unde pacatele sunt "arse" si sufletul este purificat. In iudaism exista multe puncte de vedere asupra ideii de "iad". Este clar insa ca viziunea iudaismului difera de mistuirea eterna descrisa de crestinism. De fapt, dupa o anumita parere, iadul este rusinea arzatoare pe care o simti cand Dumnezeu ii arata dupa moarte sufletului decedat cat de corect si de bun ar fi putut sa fie si cat de rau si-a trait viata. Toti par sa fie de acord ca in centrul vietii de apoi apare o intimitate reinnoita intre suflet si Dumnezeu.

In mod similar, iudaismul are un concept al raiului (Gan eden), al lumii care vine (Olam Habah) si al reinvierii mortilor (Tchiyat Hametim). Nu este foarte clar din ce constau acestea si ce inseamna. Totusi, se intelege ca Dumnezeu ne-a rezervat o experienta mai bogata, mai, in care vom fi rasplatiti pentru faptele noastre bune.

Iudaismul nu considera viata ca fiind o simpla serie de placeri, emotii si dureri nesemnificative si efemere. Iudaismul considera mai degraba ca viata are un scop. Mai presus de simpla indeplinire a poruncilor, oamenii trebuie sa-si implineasca potentialul vietii si sa-si foloseasca viata pentru a-L servi cat mai bine pe Dumnezeu. Exista o poveste despre un faimos rabin care pe vremea cand era un tanar incorigibil si salbatic nu era dispus sa se concentreze asupra studiilor. Pana intr-o zi, cand, in mijlocul uneia dintre iesirile sale salbatice, si-a auzit parintii discutand despre viitorul lui. Ei au spus ca nu va reusi in studiul Torei si au decis sa-l dea ucenic ca sa invete o meserie. Atunci el s-a hotarat imediat sa se dedice studiilor si a devenit in final un rabin foarte invatat si respectat. A recunoscut insa in fata studentilor sai ca ar fi putut deveni un negustor corect si onorabil. Dar, dupa cum le-a spus studentilor, la moartea sa, cand ar fi ajuns fata in fata cu Dumnezeu, acesta i-ar fi aratat imaginea marelui rabin care ar fi putut deveni si i-ar fi cerut o explicatie pentru faptul ca nu si-a infaptuit menirea in aceasta lume.