1. Istorie
Sarbatoarea incepea cu vizionarea efectiva a lunii noi. Se respecta o anumita procedura pentru declararea lunii noi si a inceputului unei luni noi. Observarea vizuala a lunii era cruciala pentru ca era esential ca toate comunitatile evreiesti sa respecte sarbatorile in acelasi timp, iar sarbatorile erau bazate pe data lunii noi.

In timpul perioadei Misnaice a fost realizat un sistem complicat de anuntare a lunii noi. Odata cu prima observare a semilunii, doi martori care erau cunoscuti a avea o reputatie solida depuneau marturie in fata Bet Din-ului in legatura cu ceea ce au vazut, tribunalul rabinic. Fiecare martor era interogat separat in legatura cu locul exact si detaliile aparitiei lunii. Daca marturiile corespundeau, atunci se declara Ros Hodes.

In timpurile acestea se aprindeau legendarele focuri de pe munti. Dupa declararea sarbatorii, vestea se raspandea din comunitate in comunitate prin aprinderea de focuri care trebuiau sa anunte inceperea sarbatorii. Din nefericire, samaritenii au inceput sa aprinda focuri la momente incorecte ceea ce i-a obligat pe evrei sa gaseasca alta metoda de a raspandi vestea. Aceasta a condus la folosirea alergatorilor pentru a da veste in lumea evreiasca.

Referinta care consacra Ros Hodesul ca sarbatoare a femeilor se gaseste in Talmud. Se spune ca ai voie sa muncesti in aceasta zi, dar ca femeile se abtin de la munca in aceasta zi. Surse mai tarzii explica faptul ca femeile nu lucreaza in aceasta zi ca pe o rasplata pentru a nu-si fi cedat bijuteriile pentru crearea Vitelului de Aur.

Rashi si Tosafot comenteaza ca barbatilor li se permite sa lucreze in ziua lunii noi, pe cand femeilor nu, dupa cum explica Pirke DeRabbi Eliezer (capitolul 45): Femeile au auzit de construirea Vitelului de Aur si au refuzat sa le doneze sotilor bijuteriile. Ba mai mult, au spus: "Vreti sa construiti un idol si o masca abominabila, care nu au nici o putere de mantuire? Nu va vom asculta." Iar Cel Sfant, binecuvantat fie Dumnezeu, le-a rasplatit in aceasta lume prin aceea ca vor respecta Luna Noua mai mult decat barbatii si in lumea cealalta pentru ca vor fi reinnoite precum Luna Noua.

2. Cicluri
Ciclurile sunt foarte importante in iudaism. Avem cicluri zilnice, saptamanale, lunare si anuale care sunt marcate in calendarul iudaic. Avem chiar si cicluri de cate sapte ani si de cate patruzecisinoua de ani. Pe langa faptul ca acestea contribuie la sentimentul continuitatii vietii evreiesti, aceste cicluri ne dau si un mod de a respecta si de a participa la bogatia vietii evreiesti.

Ciclul zilnic este vazut ca repetare a rugaciunilor zilnice care incep prin a stabili spiritul zilei multumindu-i lui Dumnezeu pentru miracolele vietii, chiar si atunci cand lucrurile par sa stea altfel. Ciclul saptamanal culmineaza cu Sabatul. Sabatul este un ciclu in sine care ne permite sa primim de Sabat un suflet in plus odata cu Kabalat Sabat, trecand prin dimineata festiva de Sabat si prin dupa-amiaza de Sabat care ne conduce prin dulceata relaxarii si bucuriei de Sabat catre nostalgia Havdalei si a plecarii Sabatului. Ciclul lunar merge in paralel cu procesul de crestere si descrestere a lunii. Exista un ciclu al lunilor si mai exista si ciclul anual care este bazat pe soare.

In ciclul anual, lunile calendaristice urmeaza luna in timp ce sarbatorile urmeaza soarele.
Acest sistem uimitor de complicat ar fi fost dezvaluit lui Mose in varful muntelui Sinai. Calendarul evreiesc contine 12 luni cu una in plus care se adauga in anii bisecti. Anii bisecti apar de sapte ori intr-o perioada de 19 ani. Atunci se adauga la calendar o luna intreaga, Adar II.

Acest sistem de intercalari, prin care se echilibreaza calendarul lunar si cel solar, este un ciclu de 19 ani. Prin aceste ajustari ale ciclurilor, sarbatorile raman in acelasi anotimp. Daca aceste doua cicluri nu ar fi ajustate, atunci sarbatorile ar "aluneca" si ar avea loc la momente diferite in fiecare an.

Ciclul lunii oglindeste ciclul corpului femeii. Menstruatia, care inseamna "schimbarea lunii" este felul in care femeile reflecta luna. Este un mod de a lega felul cum percepem schimbarile de ciclurile tuturor femeilor care au trait pana acum.

3. Cresterea interesului fata de Ros Hodes
Pentru ca Ros Hodesul este inradacinat in istoria noastra si este si o sarbatoare fara restrictii, este sarbatoarea ideala pentru a experimenta cu ritualuri creative. Din acest motiv Ros Hodes a devenit un punct de mare atractie pentru femeile care cauta sa se implice mai mult in iudaism.

De ce au incetat oamenii sa mai fie constienti de aceasta sarbatoare? Poate ca raspunsul are de-a face cu distrugerea Templului si a cultului sacrificiilor; poate ca a fost doar o urmare inevitabila a disparitiei unei patrii si a nevoii de a calcula datele calendarului evreiesc cu mult inainte pentru a face posibil ca si in comunitatile din Diaspora sa se celebreze sarbatorile in acelasi timp. Sau poate ca evreilor din Diaspora le-a fost pur si simplu mai usor sa adopte calendarul solar/crestin.

Doua dintre motivele majore pentru care Ros Hodes a revenit in prim plan sunt Holocaustul si crearea statului Israel, precum si ridicarea miscarii feministe. In 1973, Arlene Agus a scris un articol in care proclama Ros Hodesul ca o sarbatoare a femeilor si oferea atat documentatia pe baza caruia a facut aceasta afirmatie cat si informatii in legatura cu practicile care erau asociate cu aceasta sarbatoare si noi curente care ar putea fi incorporate in ritualurile moderne de celebrare a Ros Hodesului. Dupa aparitia articolului ei, au inceput sa se adune mici grupuri de femei care sarbatoreau, mancau, discutau si se rugau impreuna.