Luna, asa cum apare ea de Ros Hodes, ca simbol al legamantului - ca simbol al tranzitiei si schimbarii - este foarte potrivita pentru a marca ritualurile de trecere. Adunarile de Ros Hodes au devenit celebrari ale tranzitiilor din viata. Luna noua ca metafora a renasterii sugereaza faptul ca fiecare etapa a vietii trebuie sa fie abordata ca un moment sfant. Ritualizarea Ros Hodesului este legata de momentul culminant al intunericului noptii si nu de cel al luminii, pentru ca mesajul central a fost si continua sa fie acela ca fiecare luna noua este un nou moment de optimism. Lumina ii urmeaza intunericului, speranta se intoarce; exista o ocazie de innoire.

Ros Hodes este o sarbatoare care marcheaza momentul in care apare luna noua in fiecare luna. Porunca de a respecta luna noua a fost data in ajunul plecarii din Egipt. Ea le-a fost data israelitilor pe cand se pregateau sa intampine libertatea; "Aceasta reinnoire a lunii va fi pentru voi un inceput al lunilor noi; va fi pentru voi prima zi din lunile anului." (Exodul 12:2)

Acest verset include doua porunci precise. Prima este aceea ca fiecare luna calendaristica va fi marcata de observarea fizica a lunii. Cealalta este ca lunile anului vor fi numarate incepand cu luna Nisan, luna eliberarii din Egipt. Folosirea cuvantului lahem (a face) indica faptul ca innoirea este potrivita pentru oamenii care tocmai au fost eliberati din sclavie si ca acestia vor vedea "secera lunii chinuindu-se sa iasa din intuneric catre lumina reinnoita" ca pe un mod de intelegere a propriilor lor vieti. Ei trebuie sa inteleaga ca trebuie sa imite comportamentul lunii prin a se reinnoi prin propria lor vointa, la fel cum luna se reinnoieste prin legile naturii.

1. Luna
Luna este un simbol care a fost folosit de sute de ani pentru a descrie femeile. Ea este folosita in special pentru a arata diferentele dintre barbati si femei. Atat in poezia moderna cat si in cea clasica, in mituri si in legende, luna reprezenta zeitatea femeilor, principiul feminin. Din acest motiv este potrivit ca Ros Hodes sa fie o sarbatoare care sa deschida o fereastra catre viata femeilor.

Relatiile femeilor cu luna, desi variate ca forma, au reprezentat o constanta de-a lungul timpului. Fazele lunii pot fi comparate metaforic cu fazele vietii unei femei: luna noua e ca o femeie tanara, luna plina ca femeia de varsta medie, iar luna in descrestere ca o femeie care imbatraneste. Fiecare faza conduce catre o alta; chiar si luna in descrestere duce catre reinnoire. Rabinii au vazut in cuvintele Roshei Chodshim, inceputurile lunilor, (pluralul de la Ros Hodes) cuvantul rechem, uter. Aceasta arata inca o data legatura dintre vietile femeilor si ciclurile lunii si semnificatia acestora.

Desi sarbatoarea de Ros Hodes celebreaza luna noua, luna in sine nu se schimba. Noi nu vedem decat lumina soarelui reflectandu-se asupra lunii. Din cauza acestui fenomen, luna reprezinta lumina din miezul intunericului, speranta ce se gaseste in disperare, stiinta din nestiinta.

Ros Hodesul are loc odata cu molad-ul, nasterea lunii. In acest moment luna este exact intre soare si pamant si este invizibila pentru noi. La sase ore dupa molad, cand un fascicul de lumina se reflecta pe suprafata lunii, aceasta incepe sa devina vizibila.


2. Luna si femeile
Asocierea lunii cu femeile incepe odata cu povestea creatiei. Inca din acea perioada, literatura iudaica a descris luna, in relatia ei cu soarele, ca simbol al femeilor, al comunitatii lui Israel si al Shechina, al aspectului feminin al lui Dumnezeu.

In cea de-a patra zi a creatiei, "Dumnezeu a facut cele doua mari astre luminoase." Dupa cum ne spune Talmudul, cele doua stele erau de aceleasi dimensiuni, ceea ce a determinat luna sa-l intrebe pe Dumnezeu: "Tu, Suveran al Universului, spune-mi daca este posibil ca doi regi sa poarte aceeasi coroana?" Si Dumnezeu a raspuns: "Du-te si fa-te mai mica." "Suverane al Universului pentru faptul ca am formulat o observatie corecta trebuie sa devin mai mica?" Si realizand Dumnezeu adevarul observatiei lunii, a compensat micsorarea acesteia promitandu-i ca va domni peste noapte, ca Israelul isi va calcula zilele si anii dupa ea si ca cei drepti vor fi numiti dupa ea. Dumnezeu a instituit de asemenea un sacrificiu care sa compenseze pacatul lui Dumnezeu de a fi facut luna mai mica. Si in sfarsit, a promis ca in viitor va intensifica lumina lunii pentru a fi egala cu cea a soarelui.