Dintre cei patruzeci si doi de barbati si femei care au condus anticul regat al Israelului si al Iudeei timp de mai mult de 400 de ani, David este cel mai cunoscut si cel mai important. David a fost cioban, soldat, un excelent ofiter, poet, intemeietor de imperii, tata si rege.

Regele David a aparut pentru prima oara in istorie pe cand era un tanar cioban si l-a omorat pe giganticul si ingrozitorul soldat filistin Goliat. In timpul tineretii lui David, Israelul se afla in razboi cu filistinii. In timpul unei confruntari, armatele Israelului si ale filistinilor se aflau fata in fata pe cele doua maluri ale unei prapastii. Ambele armate ezitau sa fie prima care sa atace deoarece soldatii ar fi fost prada usoara in timp ce ar fi incercat sa urce pe malul celalalt. Pentru a salva vieti si timp, unul din comandantii armatei filistine a hotarat ca fiecare armata sa aleaga unul dintre cei mai buni soldati ai ei pentru a lupta unu la unu si ca armata al carei soldat castiga, urma sa castige batalia.

Filistinii l-au trimis pe Goliat, un soldat imens si feroce, puternic inarmat. Soldatii israeliti erau intimidati si ezitau sa se ofere voluntari sa ii atace pe filistini. Pe cand timpul trecea, un tanar cioban pe nume David a vizitat tabara israelitilor pentru a aduce mancare celor trei frati mai mari care serveau in prima linie si a observat cat de demoralizati erau soldatii. David a incercat sa le ridice moralul soldatilor. Regele Saul, regele Israelului, a auzit de eforturile acestuia si l-a chemat la el. David i-a spus lui Saul ca ar vrea sa-l confrunte pe Goliat. Fara alte alternative vizibile, Saul a fost de acord ca David sa lupte cu Goliat si i-a oferit propria armura si armele sale pentru aceasta confruntare. David i-a spus lui Saul ca nu are nevoie de ele pentru ca este mic si armura cea grea l-ar incetini. David a mers atunci in linia intai si a mers sa-si intalneasca adversarul cu nimic mai mult decat o prastie si cinci pietre mici si rotunde.

Goliat a fost infuriat si insultat ca israelitii au trimis sa lupte cu el un baiat mic si prost inarmat. Goliat a urlat "Ce sunt eu un caine sa veniti la mine cu un bat!" David a raspuns prin a-si ridica prastia si a arunca o piatra direct in fruntea lui Goliat. Goliat s-a prabusit mort la pamant. Filistinii au fost atat de socati cand au vazut ca primul lor luptator a fost omorat pe loc de un baiat incat au fugit. David a devenit un erou in Israel, in timp ce vestea victoriei lui se raspandea in toata tara.

Regele Saul l-a rasplatit pe David dandu-i-o de nevasta pe fiica lui, Michal. David i-a devenit apropiat regelui si a format o prietenie stransa cu fiul lui cel mai mare, Jonathan. In timp ce David devenea din ce in ce mai popular in regat, datorita victoriei sale impotriva lui Goliat si a filistinilor, Saul incepea sa se teama ca ar putea sa incerce sa-l rastoarne si a planuit ca David sa fie omorat. Jonathan, fiul lui Saul, a descoperit complotul si l-a avertizat pe David care a fugit. Mai tarziu, intr-o batalie impotriva filistinilor pe muntele Gilboa, Saul a murit, iar David s-a intors si a fost proclamat rege.

Sub domnia lui David, natiunea evreieasca a fost organizata intr-un regat admirat si respectat pe plan international. Pentru a-si consolida puterea, David a transformat o societate tribala intr-o natiune centralizata care avea un guvern.

Intr-un raid indraznet, David a capturat Ierusalimul strapungand fortificatiile orasului printr-un canal subacvatic. Dupa capturarea orasului, David l-a proclamat capitala regatului lui evreiesc unit si l-a stabilit ca centru secular si religios al tuturor triburilor din Israel. Aici a infiintat masinaria centrala a statului si l-a proclamat orasul sfant. A adus arca legamantului la Ierusalim si a construit un altar pentru a-L servi pe Dumnezeu. El a facut planuri pentru constructia marelui Templu sau Beit Hamigdash, la Ierusalim. Astazi, Ierusalimul este capitala statului Israel, sediul Knessetului si centrul si inima religiilor si politicii occidentale.

Cu ajutorul comandantului lui, Joab, David a cucerit teritoriul care se intindea de la Eufrat la Nil. David era si poet, muzician si un exaltat cercetator al Torei. Lui ii este atribuita scrierea Cartii Psalmilor.

Cu toate succesele sale, David a fost nevoit sa faca fata slabiciunilor si dorintelor sale umane. Ceea ce este poate cel mai remarcabil la el este ca, spre deosebire de multi regi puternici, era capabil sa asculte criticile si sfaturile altor oameni. Cand, de exemplu, a vazut-o pe Bath-Sheba imbaindu-se si a fost coplesit de pasiune pentru ea, el a aranjat ca sotul ei, Uriah, sa fie ucis in batalie pentru ca el sa se poata casatori cu ea.

Profetul Nathan l-a condamnat in mod public pe David pentru comportamentul sau, acuzandu-l de crima si pacalindu-l sa-si dea singur sentinta prin parabola mielului omului sarac (Are un om bogat, care are de toate, dreptul sa ia singurul miel al unui om sarac?). Este interesant ca intr-o monarhie ca a lui David, Nathan l-a putut critica pe rege in mod public fara sa fie ucis pe loc; ceea ce este si mai remarcabil este ca David si-a dat seama si si-a recunoscut public greseala si s-a cait. Mai tarziu, fiul Bath-Shebei, Solomon, a devenit rege.

Centralizarea autoritatii si stilul adesea autocratic al lui David au creat probleme, atat in familia acestuia cat si intre conducatorii triburilor lui Israel. Cand fiul lui, Absalom, s-a rasculat in 979 i.e.n, multi dintre conducatorii acestor triburi s-au alaturat rebeliunii. Acestia erau obisnuiti sa-si exerseze autonomia locala si nu le placeau impozitele si recrutarea fortata in armata nationala pe care le impunea regele. David a reusit sa inabuse revolta, dar aceasta nu a fost o victorie imbucuratoare pentru el, deoarece Joab a fost nevoit sa-l omoare pe Absalom pentru a potoli in sfarsit rascoala. Doliul lui David la moartea fiului sau a fost mai puternic decat celebrarea victoriei. Catre sfarsitul vietii lui David s-a starnit un alt conflict in legatura cu mostenirea tronului. Adoniyah, cel mai mare dintre fiii supravietuitori, se astepta sa devina rege, dar David a aderat la profetia lui Nathan si l-a desemnat pe Solomon ca succesor al lui. In ciuda acestor probleme, iscusinta politica a lui David a fost de asa natura incat a reusit sa-si impace oponentii si sa dea tronul lui Solomon.

Nathan a prezis ca dinastia lui David va dura pe veci, si intr-adevar, evreii din ziua de azi cred ca Messiah va fi un descendent direct al lui David. Una dintre binecuvantarile care urmeaza dupa citirea Haftarah-ului de Shabbat si de sarbatori proclama: "Bucura-ne, O Dumnezeu stapanul nostru... cu regatul casei lui David cel uns. Fie dat ca el sa vina curand si sa ne umple inimile de bucurie."

Prin exemplul lui David, legamantul lui Dumnezeu cu poporul evreu si cu fiecare suflet de pe pamant, a fost indreptat spre viata de zi cu zi printr-o metoda blanda de guvernare, prin monarhie constitutionala si teocratie democratica. In ciuda imperfectiunilor sale, el este unul dintre cei mai admirati oameni din istorie. David era un evreu profund religios, dispretuia opresiunea si a muncit din greu pentru a se asigura ca dreptatea predomina in regatul lui. Conceptele de libertate si responsabilitate pe care le-a introdus au exercitat o influenta remarcabila in istorie, servind ca model pentru guvernarea constitutionala.