Cunoscuta in toata lumea sub numele de "Golda," a fost singura femeie Prim Ministru al Israelului. A servit in guvernul israelian din 1969 pana in 1974.

Golda Meir a ajuns sa-si traiasca viata in trei cele trei centre majore ale vietii evreiesti din secolul 20: Rusia, America si Israelul. S-a nascut la Kiev in 1898. Dificultatile economice I-au fortat familia sa emigreze in Statele Unite in 1906, unde s-au stabilit in Milwaukee, Wisconsin. In liceu s-a alaturat grupului sionist "Poalei Zionf" (Muncitorii Sionului). Dupa aceea a devenit profesoara. A emigrat in Palestina aflata sub mandat britanic in 1921, impreuna cu sotul ei, Morris Myerson si s-au stabilit in Kibbutzul Merhavya.

Si-a inceput cariera politica prin a fi implicata intr-o varietate de activitati ale partidului laburist, cum ar fi sa devina reprezentanta a sindicatului Histadrut si emisar in Statele Unite. A devenit curand o asociata apropiata a lui Ben Gurion. In 1948, chiar inainte de declararea independentei Israelului, Ben Gurion a trimis-o intr-o misiune secreta si periculoasa cu regele Abdullah al Iordaniei intr-un efort nereusit de a-l convinge pe monarh sa nu li se alature arabilor in razboiul impotriva Statului Israel care avea sa fie infiintat curand.

Dupa crearea statului Israel, a devenit primul ambasador al noii natiuni in Uniunea Sovietica. In timpul primului an pe care l-a petrecut acolo, a mers la liturghia de Rosh Hashana intr-o sinagoga din Moscova unde s-au adunat mii de oameni pentru a o intalni. Din nefericire, KGB-ul era si el acolo si facea fotografii si multi dintre cei care au fost acolo au stat ani buni in puscariile sovietice pentru ca au mers la sinagoga.

In 1949 a fost aleasa ca membra a partidului Mapai in Knesset, unde a servit ca Ministru al Muncii si Asigurarii Nationale pana in 1956. De pe acest post, s-a mutat in pozitia de Minstru de Externe al Israelului, post pe care l-a detinut timp de 10 ani. Politica pe care a ales-o in timpul mandatului sau a fost sa obtina ajutor pentru tarile nou infiintate din Africa si cooperare cu acestea. De asemenea, a avut succes in crearea unor relatii bilaterale cu tarile latino-americane.

Cand Levi Eshkol a murit pe neasteptate in 1969 la varsta de 71 de ani, Golda a devenit prima femeie Prim Ministru al Israelului si a doua femeie Prim Ministru in lume. Multi dintre oamenii politici de stanga considerau ca este intransigenta pentru ca se opunea unui stat Palestinian si nega existenta unui popor Palestinian. Totusi, ea spera din inima sa resolve conflictul arabo-israelian pe cale pasnica. In 1960, cand a fost intrebata ce parere are despre stabilirea pacii cu Egiptul, se spune ca ar fi afirmat: "Am dat instructiuni sa fiu informata de fiecare data cand un soldat de-al nostru este ucis, chiar daca este in miez de noapte. Cand presedintele Nassar va da instructiuni sa fie trezit in miez de noapte atunci cand este ucis un soldat egiptean, atunci va fi pace."

Se spune ca in ultimii ani ai vietii a fost chinuita de vina in legatura cu razboiul de Yom Kippur. Simtise ca ar trebui sa mobilizeze armata de rezerva cu cateva zile inainte de sarbatoare, dar consilierii ei militari au asigurat-o ca nu trebuie sa se ingrijoreze, si nu a facut-o. Din cauza acestei lipse de pregatire, mai mult de 2700 de soldati au murit in lupta in timpul razboiului de Yom Kippur.

Poate cea mai caracteristica pentru spiritul Goldei este cunoscuta ei afirmatie, "Singurul lucru pentru care nu ii pot ierta pe arabi este ca I-au obligat pe fiii nostri sa ii omoare pe fiii lor."