Pericopa Bereishit (Geneza 1.1 - 6.8) Si odata cu pericopa Bereishit ea, a reinceput Tora. In ziua de Simhat Tora, in toate sinagogile din lume, din sulurile de Tora a fost citita pericopa Zot Habracha (in traducere, "aceasta este binecuvantarea") in care Moshe, cu doar cateva ceasuri inainte de a muri binecuvanteaza fiecare fiecare trib in parte. Apoi s-a reinceput Tora cu prima pericopa a acesteia Bereishit. Un lucru pe care nu multi il stiu este ca finalul si reinceperea Torei prilejuiesc o prima surpriza, anume un joc de litere care spune multe: Tora se termina cu cuvantul ISRAEL (ultima litera este lamed) si incepe cu cuvantul BEREISHIT (prima litera este beit). De la sfarsit spre inceput, lamed + beit formeaza cuvGntul lev (inima). Cred ca nu trebuie sa fac nici un comentariu... Revenind la pericopa noastra... Pe scurt... La inceput Dumnezeu a creat: - lumina, intunericul (ziua I) - cerul (ziua a II-a) - pamantul cu uscat si ape, vegetatia (ziua a III-a) - soarele, luna si stelele (ziua a IV-a) - vietuitoarele marii si pasarile (ziua a V-a) - animalele care traiesc pe uscat, omul (ziua a VI-a) - ODIHNA, Shabatul (ziua a VII-a) Este descrisa Gradina Raiului (Edenul). Dumnezeu ii da porunca lui Adam sa nu manance din Pomul cunoasterii binelui si raului, spunandu-i ca o asemenea fapta atrage dupa sine moartea.Adam numeste fiecare faptura de pe pamant cu numele ei adevarat. Dumnezeu creaza femeia, din coasta lui Adam. Sarpele o ispiteste pe Eva si aceasta mananca din fructul oprit si il convinge si pe Adam sa faca la fel. Dumnezeu il pedepseste pe sarpe, apoi ii pedepseste pe Adam si Eva cu alungarea din Rai, cu greutatile muncii si ale nasterii. Se nasc Cain si Abel. Ambii aduc jertfe, numai jertfa lui Abel este acceptata. Are loc prima crima si prima pedeapsa pentru crima (izgonirea). Cain are urmasi. Adam si Eva mai au un fiu, care are urmasi. Oamenii incep sa devina corupti si imorali. Se face o genealogie pana la Noe. Semne de intrebare... De ce nu cade ploaie pe pamant pana la aparitia primului om? [2.5-6] Midrash-ul (colectie de legende iudaice) povesteste ca prima rugaciune din istorie a fost rostita de catre Adam, acesta rugandu-se pentru ploaie. Acesta a fost momentul in care ploaia a cazut pe pamant, cu toate ca si inainte pamantul avea nevoie de umiditate. De ce nu i s-a dat lui Cain pedeapsa capitala pentru crima pe care a comis-o? [4.10-16] ... si astfel a fost inventata jurisprudenta. Cain a ucis, insa circumstantele atenuante au fost toate de partea lui: era primul care comitea o crima si nu stia un lucru deosebit de important, anume ce consecinte va avea fapta lui asupra lui Abel (Cain doar "a ridicat mana impotriva fratelui lui" [4.8], fara vreo intentie de a-l omori). De ce a creat Dumnezeu Pomul cunoasterii binelui si raului? Am avut discutia asta la Oneg Shabatul trecut in cantina din Popa Soare, si schimbul de idei a fost absolut fantastic. Pentru cei care nu au participat la discutie (si poate si pentru ei), "rezolvarea" la rubrica Ce putem invata pentru azi? Ce putem invata pentru azi? [ADAM SE ROAGA PENTRU PLOAIE] Relatia cu Dumnezeu este importanta. [CAIN PRIMESTE CA PEDEAPSA PENTRU O CRIMA - IZGONIREA] Este extraordinar de important ca atunci cand judecam pe cineva, sa fie luate in calcul toate aparentele, circumstantele, motivatiile si faptele comise. Este foarte usor sa dam verdicte, sa condamnam sau chiar doar sa acordam celor din jurul nostru calificative. Trebuie sa ne gandim doar inainte de a o face... Si nu ma refer doar la "uita-te la barna din ochiul tau, mai mult decat la paiul din ochiul altuia", ci mai mult la faptul ca un verdict pripit poate cantari mult. Dupa parerea mea, a judeca dupa aparente este un lucru foarte grav si foarte periculos. Am citit in urma cu catva timp un soi de gluma serioasa, pe care am primit-o prin email. Pe scurt, spunea cam asa: Aveti de ales dintre doi copii: unul singur la parinti, dintr-o familie cu posibilitati financiare peste medie, cu parinti cu o educatie demna de a fi luata in seama. Celalalt, un copil bolnavicios si slab, mezin al unei familii sarace, al 10-lea sau al 11-lea copil (daca retin bine), mama fara servici, tatal cu o slujba mizera, din care nu se intrezaresc posibilitati de scapare. Educatia, pentru unul din parinti - deloc, pentru celalalt, cateva clase primare. Intrebarea care se punea era urmatoarea: daca ar trebui sa alegeti ce copil sa traiasca si ce copil sa moara (evident, decizia este practic imposibil de dat din considerente etice), pe care l-ati aleg ? In email-ul respectiv urma un ecran gol, prin care trebuia sa "scrolezi", apoi se dadea verdictul. Se spunea: "Decizia dvs. este ca baiatul cel slab si bolnavicios sa moara? Ei bine, tocmai l-ati omorat pe Ludwig van Beethoven." Si iar urma un ecran gol, care iti dadea de gandit... Iar finalul era absolut cutremurator: "Acum sunteti curiosi sa stiti despre ce copil de familie buna era vorba?!? Ei bine, baietelul singur la parinti si care putea sa beneficieze de educatie si de o situatie materiala prospera se numea... Adolf Hitler !" Cred ca nu mai am nimic de spus... [DE CE A FOST CREAT POMUL CUNOASTERII BINELUI SI RAULUI?] Intrebarea este pe cat de grea, pe atat de plina de semnificatii pentru actualitate. Primul raspuns pe care l-am primit a fost unul simplu: pentru ca sa-l testeze pe Adam. Corect si simplu, nu? Aparent, problema rezolvata... Dar vine o alta intrebare: sa-l testeze cu ce? Sa vada ceva ce Dumnezeu (in ideea ca este atotstiutor) cunostea deja? Oare nu stia El ca Adam va manca din fructul oprit? PARANTEZA: Este greu de precizat cum se impaca ideea de Dumnezeu atotstiutor cu ideea de liber arbitru. Prima spune ca Dumnezeu stie tot. Cea de-a doua, ca omul este liber sa aleaga. Nu exista o contradictie aici? Cea mai buna explicatie pe care am auzit-o pana acum este aceea ca Dumnezeu este atotstiutor in sensul ca El cunoaste toate posibilitatile (multimea acestora, ca sa ma exprim matematic) dar nu stie pe care dintre acestea o va alege omul... Va astept si aici cu opinii! INCHID PARANTEZA Asadar, inapoi la intrebarea noastra... Midrasul spune ca inainte de a fi creat omul, ingerii au venit la Dumnezeu si I-au spus: "De ce vrei sa creezi omul, cand stii doar ca el va deveni rau si corupt si nu va asculta de Tine?" Asadar, Dumnezeu stia ca Adam si Eva vor manca din pom. Si totusi de ce l-a creat. Si, pentru a intari ideea, se spune ca pomul a fost crea exact in mijlocul Gradinii Raiului, pentru a se putea ajunge din orice colt al acesteia la el. Sa fi avut Dumnezeu nevoie de vreo confirmare? Sau poate sa ii fi placut ideea de a-l ispiti pe om? Sa se fi temut de acesta si sa fi cautat un pretext de a-l izgoni din Paradis? Al doilea raspuns pe care l-am primit, a fost unul mult mai elaborat, dat de cineva pe care eu il admir (cateodata - sic) si care a spus "altii mai destepti decat mine au gandit raspunsul asta". Nimic de pe lumea asta nu ne-ar produse atata bucurie, daca nu am obtine cu truda. Mama nu si-ar mai iubi copilul daca nu l-ar naste in durere, painea nu ar fi la fel de buna daca nu ar fi castigata cu sudoare, si nici concediul atat de placut daca nu ar veni dupa un an de munca... In ideea asta, izgonirea din Rai nu este o pedeapsa, ci o binecuvantare! In fond, fara acel "pacat originar", noi (omenirea) nu am fi existat. Ar trebui sa le fim recunoscatori Evei si lui Adam pentru ca au pacatuit. Insa ca nici aceasta explicatie nu ne rezolva problema. Personal, nu accept ideea ca Dumnezeu a vrut binele omenirii, in sensul ca aceasta sa ajunga pe pamant si sa se inmulteasca, si ca nu a gasit nici o alta formula pentru a realiza aceasta decat prin a "inscena" un pacat, o judecata si o condamnare. Pare prea meschin si prea omenesc, daca vreti, pentru Dumnezeu! O alta tentativa de explicatie ar putea fi si aceea ca Dumnezeu a vrut sa vada cat de bine se inteleg si comunica femeia cu barbatul. Si nu spun nimic mai mult la acest capitol, pentru a nu va strica placerea de a va gandi la tema pentru acasa... Problema cu "de ce a fost creat pomul" era veche pentru mine, in sensul ca intrebarea imi fusese pusa cu mult timp in urma. Bineinteles, am oferit si eu aceleasi raspunsuri ca mai sus. Dar motivatia se poate gasi mult mai subtil... Sa presupunem (reducere la absurd) ca pomul nu ar fi fost creat. Scenariul cel mai probabil ar fi ca oamenii (doi sau mai multi) sa fie in Rai, fara griji si probleme. Nenorocirea vine chiar din fraza anterioara, si anume din faptul ca acest scenariu, aparent frumos si benefic, este cel mai probabil SI SINGURUL POSIBIL!!! Ganditi-va la perspectiva (care pe mine ma face sa ma gandesc de doua ori) ca oamenii sa fie niste masini programate SA FACA BINE! Ganditi-va la un scenariu in care, deodata, toate meritele noastre dispar complet, pentru simplul fapt ca posibilitatea de a face rau sau de a iesi rau NU EXISTA! Ganditi-va la noi, oamenii, ca la niste robotzei PROGRAMATI sa dea 5 lei amaratului care intinde mana la colt de strada, sa zica "da, mama, asa este, ai dreptate" de 1000 de ori pe zi, sa se implice in servicii comunitate pentru ca asa este in "softul" lor, sa dea un sfat bun unui prieten aflat intr-un moment dificil pentru ca posibilitatea de a da un sfat prost sau de a nu da nici un sfat nu ar exista... Imaginati-va cum ar fi daca BINELE din lume nu ar mai exista pentru simplul fapt ca nu am mai avea nici un "mai putin bine" sau nici un "rau" cu care sa il comparam. Si - poate cel mai cumplit - ganditi-va ca toate astea s-ar intampla tuturor, tot timpul, pe vecie. Si ca nici amaratul de la colt de strada nu ar intinde mana dupa 5 lei pentru ca intr-o astfel de societate, totul ar fi "bine". Stiu ca lucrurile astea pot parea filosofice si poate lipsite de sens, legatura cu lumea reala si cu viata noastra de azi. Dar ceea ce Tora ne invata printr-o intamplare de acum 5762 de ani este faptul ca Dumnezeu a pus un pret imens pe initiativa noastra, pe libertatea noastra de a alege binele sau raul, pe gandirea si modul nostru de a intelege realitatea inconjuratoarea si de a lua decizii. Abia aici se poate spune ca lucrurile incep "sa faca sens" (daca ar fi sa traduc din engleza "to make sense"). Ceea ce Dumnezeu a apreciat si motivul pentru care a creat si plantat acel copac (aparent - ispita) a fost libertatea noastra, a oamenilor, de a lua hotarari. Si, cu toate ca speranta este ca aceste hotarari si decizii vor fi spre bine, spre o lume mai buna si mai dreapta, meritul de a lua in acest sens sau regretul ca am ales in sens contrar ne apartine. Aceasta libertate a noastra de a decide este ceea ce nu trebuie sa irosim. Pentru ea acumulam merite si greseli, pentru ea suntem judecati de catre altii, noi insine si Dumnezeu. Si imi doresc doar sa o folosim cu cap!